Regional Director, Business Market
Bârfitorii și distribuitorii de zvonuri
Să fim sinceri, tuturor ne place, din când în când, câte un puișor de bârfă. Nu? Așa ceva nu vi se aplică vouă? Se poate. Aflați însă că, ori de câte ori șoptim în urechea cuiva o poveste (amuzantă, picantă sau ușor, ușor răutăcioasă) aflată de la alții, despre o persoană care nu este de față, de fapt, bârfim.
Am văzut asta pe Facebook de milioane de ori. Povești care nu au fost verificate daca sunt adevărate sau false, împrăștiate in cele patru vânturi. Adică acel gen de povești pe care ni le spun alții și noi le dăm altora mai departe cu introduceri gen: ”Ai auzit ce a zis/a făcut/i s-a întâmplat lui cutare?”, ”Hai să îți zic una bună!”, ”Ai auzit-o pe asta?”, fără să ne întrebăm dacă e bine să o facem, dacă e corect să o facem. Bârfele pot conține fapte adevărate, lucruri care s-au întâmplat exact așa cum sunt istorisite dar nu conțin contextul întâmplării, iar contextul poate schimba radical sensul poveștii.
Să bârfești este greșit și dăunător atât pentru persoana care este subiectul bârfei cât și pentru tine, cel care bârfești, asta chiar dacă, de cele mai multe ori, bârfele sunt mai mult jenante decât dăunătoare. Dar când fac rău o fac în moduri ireparabile.
Când ai în subordine oameni care își exersează cu asiduitate talentele de bârfitori, prin echipă sau chiar cu tine, mai devreme sau mai târziu vei realiza că încrederea ta în acei oameni s-a diminuat. Așa cum îi bârfesc pe alții, bârfitorii te pot bârfi și pe tine. Cel mai bine pentru un manager este să se ferească să intre în acest joc. Cum zice un vechi proverb: ”Când te bagi în troacă, te mănâncă porcii.” Doar așa își poate păstra o reputație nepătată. Doar așa le poate impune bârfitorilor să înceteze să mai poarte vorbe. Cum să faci asta când conduci echipa de puțin timp? Păi îl tragi deoparte și îl iei pe ocolite, nu-l confrunți direct. Îi spui că știi că oarecine poartă vorbe prin echipă, că tu nu tolerezi astfel de manifestări și îl întrebi dacă el știe, din întâmplare, despre cine e vorba? Mai mult ca sigur că o să spună că habar n-are. Tu roagă-l doar să vină să îți spună dacă află ceva. Fii sigur că va înțelege mesajul.
Cei care mai fac bani și din altă parte
Se întâmplă în tot felul. Lucruri pe care le descoperi singur. Mai repede, dacă ai o echipă care lucrează doar în birou. Mai greu, dacă ai o echipă care lucrează pe teren sau este dispersată în mai multe locații din țară. Am văzut și auzit despre multe cazuri dar, cu siguranță, nu le-am auzit pe toate: agenți de la firme de distribuție care își porniseră deja propriile afaceri, tot de distribuție, cărând marfa lor cu mașinile firmei la care încă lucrau; agenți de creditare de la bănci care, în timpul liber dar contra cost, pregăteau dosarele de creditare ale ale clienților, dosare pe care tot ei le propuneau spre aprobare; programatori care stăteau peste program la firma care îi plătea dar o făceau ca să lucreze pentru propriile proiecte de freelancer-i; angajați care ziua dormeau, practic, la servici, pentru că noaptea puneau muzică prin cluburi; oameni care îi spuneau șefului că vor lucra joi și vineri în regim de telemuncă dar ei făceau decorațiuni sau sculptau în fructe pentru nunți care se desfășurau sâmbătă și duminică; zugravi care făceau ”economii” la materialele deja plătite de clienții firmelor de construcții la care lucrau, ”economii” pe care le foloseau după program la lucrări tocmite cu clienții lor personali; tehnicieni de la gaze care, în timpul programului, întocmeau documentații tehnice pentru proprii clienți, persoane fizice sau juridice; ș.a.m.d., ș.a.m.d. .
Este ilegal să ai a doua slujbă? În principiu, nu, bineînțeles. Există firme care specifică în mod direct în contractul de muncă că angajatul nu are voie să aibă o a doua slujbă. Gândiți-vă cum ar fi ca un controlor de zbor să mai aibă o slujbă! Nu-i vorbă, sunt foarte bine plătiți tocmai ca să nu fie tentați să facă altă muncă în timpul lor liber. Nu cunosc foarte bine legea dar, în cazurile în care poate fi afectată siguranța sau viața oamenilor, legea este de partea angajatorului care interzice cea de-a doua slujbă. Există și firme care nu interzic în mod explicit a doua slujbă dar obligă angajatul să își informeze managerul direct despre această slujbă, lăsând la latitudinea acestuia decizia legată de ce-o să facă cu angajatul. Chiar dacă angajatorul actual îi permite angajatului să lucreze în timpul liber, cu siguranță că el va specifica în contractul de muncă că salariatul nu are voie să lucreze pentru competiție, pentru clienții angajatorului, etc. Sunt clauze de bun simț de business, de etică, care ar trebui să protejeze compania angajatoare de pierderi financiare majore.
Angajații au, cel puțin, obligația morală de a fi în formă, pregătiți la cea mai bună capacitate a lor, atunci când lucrează la angajatorul principal. Slujbele secundare duc, inevitabil, la oboseală, atenție diminuată, deficit cronic de somn. Și asta se reflectă într-o performanță mediocră la slujba care le dă venitul principal, asigurarea de sănătate, etc. Iar o perioadă prelungită de performanță va duce, inevitabil, la pierderea slujbei.
You must be logged in to post a comment Login
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.
