Interviuri

Interviu cu Robert Dorobantu | Partner, Total Smart Projects

Interviu cu Robert Dorobantu
Partner, Total Smart Projects

  1. Vezi rolul tău mai mult ca un strateg concentrat pe big picture sau mai mult ca un manager hands-on?

Cred că am înțeles repede că nu pot deveni un specialist, că nu mă pot dedica exclusiv unui domeniu. Și acum, apreciez că în ambele business-uri în care sunt implicat, din punct de vedere al execuției, contribuția mea este neglijabilă. Un antreprenor trebuie să lucreze mai mult la business, decât în business. „The Big Picture” trebuie să fie o destinație spre care iți duci echipa, spre care mergi, chiar și atunci când pare imposibil de atins.

  1. Poți să îmi dai un exemplu în care ai fost implicat în mod special, în partea de execuție?

În partea de execuție intervin doar în situațiile de criză, pe care eu le consider „sensibile”. Spun acest lucru, pentru că probleme apar zilnic, dar, în general, le las celor implicați posibilitatea să le rezolve. De curând, am avut un incident pe șantier și am fost prezent acolo pentru a prelua presiunea din partea celor implicați și pentru a lăsa echipei mele liniștea să rezolve problemele.

  1. Cum știi că decizia strategică pe care ai luat-o este corectă?

Plecând de la prima întrebare, „The Big Picture” este destinația, trebuie sa iei deciziile pentru a ajunge acolo, sa o ai permanent in minte si sa crezi in ea. Orice decizie ai lua, cu atat mai mult una care tine de strategie, pentru a te asigura ca vei avea rezultatele dorite, trebuie sa masori. Sa-ti setezi niste coordonate: bani, timp, impact si sa le evaluezi permanent. E nevoie de borne pentru un parcurs. Daca nu stii cum sa le planifici, cauta la altii, vezi experiente, ia de la ei o “harta”, apoi modific-o in functie de trairile tale.

  1. Cât timp petreci dezvoltând lideri în organizația ta?

Dezvoltarea este un proces continuu, care presupune mai mult decizii și măsuri, decât un timp delimitat. Delegarea de responsabilitate, apreciez că este măsura care formează lideri. Trebuie să-i lași să găsească soluții. Desigur, apar și situații în care trebuie „să plătești” pentru asta, dar cu siguranță poți câștiga lideri.

  1. Cum definești succesul personal?

„Cuvântul ăsta a început să mă deranjeze”, spunea, de curând, o foarte tânără colegă, referind-se la succes. Ne place sau nu, ne referim la el, chiar dacă îi lipim alte nume și cred că, în curând, acesta va avea un subcapitol în manualele de filosofie, la partea cu fericirea. Par a fi făcute din aceeași materie. Ca și în cazul fericirii, cred că o privire peste umăr, „înapoi”, îți poate da o dimensiune a succesului. Îți place ce vezi? Mergi înainte. Nu te uita, însă, prea des, pentru că riști să pierzi ce se vede la orizont.

  1. Cel mai mare rol model? Cum ți-a impactat viața?

“Intalniri providentiale” ar trebui sa se numeasca un capitol de carte pentru a raspunde acestei intrebari. Am cunoscut trei oameni de la care am invatat foarte multe, fara a-mi da seama in acel moment. Aceasta este calitatea cea mai importanta a unui “mentor”, sa nu te invete, sa te lase pe tine sa intelegi. Dintre ei, Nea Mihai sau Tudorica Mihail-Decebal, asa cum il strigau comunistii in inchisoare vreme de mai mult de 10 ani, a fost cel care mi-a influentat modul de a fi. Era foarte linistit, chiar si atunci cand povestea de ororile din puscarii, strangea oamenii in jurul lui prin intelegere, avea o vorba domoala si erai convins ca terminase tot de citit. Eu vreau, “cand o sa cresc”, sa fiu ca Nea Mihai.

  1. Regrete?

Aveam 24 de ani cand primul sef, un om special in viata mea, mi-a spus: “Robert, sa nu regreti ce ai facut, sa regreti ce poti face maine si te-ai hotarat sa nu faci!”. Te mai trezesti in fata cu “daca ai fi facut”, dar este inutil, nu mai poti schimba, iar scuzele nu sterg regretele. Ma concentrez la prezent, cu privirea la viitor.

  1. Ce s-a schimbat în vânzări în ultimii 10 ani?

În această perioadă am trecut printr-o criză, pe care eu am simțit-o destul de brutal. Mulți decidenți au rămas cu „frici” din acea perioadă, „frici” care, încă, se resimt în procesele de vânzări și negociere. Piața a rămas sensibilă la preț și la modalitățile de plată. Trăiesc cu impresia că ne-am întors la „nebunia” din anii 2006-2008. Sper ca următoarea criză să vină cât mai târziu. Oricum, pe cei mai mulți dintre noi ne va prinde mult mai bine pregătiți.

  1. Ce îl face pe un om un bun manager?

Rezultatele. Nu am văzut până acum un top al oamenilor care ar fi fost buni daca aveau noroc, bani, suportul familiei și altele. Topurile se fac în funcție de rezultate. Totuși, rezultatul nu înseamnă neapărat bani, cotă de piață, profit, este ceva despre care poți să vorbești cu mandrie și pot să vorbească și alții.

  1. Daca ai la angajare doi candidați egali, cum decizi pe care îl angajezi?

În această perioadă, dacă ai doi angajați egali de buni, te poți considera norocos. Nu prea se mai întâmplă. De fapt, te poți considera norocos dacă ai doi candidați care vin la interviu. Un om bun poate deveni un profesionist bun, invers este mai greu. Cred în acest lucru, mă uit foarte mult la calitățile umane, voința fiind prima dintre ele, în alegerea viitorilor colegi.

  1. Cea mai mare provocare pentru tine ca lider?

Cea mai mare provocare o consider a fi aceea de a ramane in contact cu realitatea. Exista riscul major, ca imbatat de “putere” sa crezi ca lumea incepe sa se invarta in jurul tau. Daca te uiti in istorie, vei vedea ca foarte multi conducatori au pierdut tot, in momentul in care au crezut ca pot controla mediul, oricum si oricand. In business exemplul cel mai clar este Nokia, nu a inteles trendul la timp.

  1. Ce resurse ai recomanda pentru cineva care vrea să devină un sales leader/manager?

“Boss” auzi imediat ce ai parcat in zona centrala a Bucurestiului. Prin urmare, un loc de parcare gol te poate face mare. Glumesc. Nu exista retete si este un lucru bun acesta, pentru ca tocmai aceasta cautare il poate face pe un om, leader. Iar cautarile inseamna sa citesti, sa gasesti un mentor care sa te indrume, dar care sa nu-ti spuna ce sa faci si sa ai cat mai multe si variate experiente.

  1. Ce faci tu ca să te dezvolți ca leader?

Nu ma trezesc dimineata sa ma gandesc ce sa fac pentru a deveni un leader mai bun. Probabil ca daca ar face cineva asa, si-ar anula orice sansa. Pentru a ma adapta mai bine vietii, in ultima perioada citesc biografii, fiind setat pe perioada celor doua razboaie mondiale. Citind despre viata conducatorilor implicati in aceste conflicte majore, din toate taberele, intelegi ce rol major joaca  hazardul, cum intuitia poate fi mai importanta decat un lucru bine documentat si ca indiferent de numele tau, esti dominat de sentimente.

  1. Un sfat pentru cineva aflat pentru prima dată într-o poziție de leadership/management?

Sfatul meu este … sa munceasca alaturi de echipa. Sa munceasca de doua ori, de trei ori mai mult decat ar face in mod normal. Un sef imi spunea ca intr-o zi sunt trei zile de munca. Lucrand in cadul echipei, va intelege ce face fiecare, iar colegii lui il vor simti langa ei. Acset lucru nu este valabil doar pentru momentul cand un manager este intr-o echipa noua, ci si atunci cand alaturi de oamenii lui se afla in fata unei provocari noi.

  1. Care este partea care îți place cand vine vorba de condus oameni?

“Liderii spirituali” au bucuria condusului de oameni, cred, si doar atat. In viata economica, politica, a conduce oameni este o consecinta a realizarii unei constructii, “The Big Picture”. Bucuria este ca ei realizeaza ceea ce tu ti-ai imaginat, pun materie in viesele tale. Un lucru pe care l-am descoperit in ultimul timp, este bucuria de a te regasi in cei tineri, aflati la inceput de drum, lacomi sa construiasca.

  1. Care este viziunea ta despre training? Sales training?

Este posibil ca la un training să nu ai nimic de câștigat, dar cu siguranță, nu ai nimic de pierdut. Trainigul este oportunitatea de a cunoaște ceva nou: experiențe, informații, oameni. Pe asociatul meu, la TSP (smartprojects.ro), l-am cunoscut la cursurile de la MBA. E greu de crezut că ne-am fi cunoscut în alt context, iar de rezultat suntem mulțumiți amandoi. Trainingul mai înseamnă ceva, ieșirea din rutină, te poate face să vezi lucrurile altfel, când te întorci pe teren.

  1. Cât de des te întâlnești cu echipa ta?

Nu suntem echipe mari, așa că am eliminat, cât a fost posibil, ședințele tradiționale. Sunt prezent, permanent, în viața echipelor, poate mai mult decât și-ar dori ei, câteodată. Nu schimb strategiile des, iar pentru problemele operaționale prefer discuțiile doar cu părțile implicate în rezolvare.

  1. Cum îi motivezi pe oamenii tăi?

Cu ciocolată… Atmosfera de echipă, cred că este principalul element pe care l-am construit. Modul de motivare al echipei nu a fost un punct pe „to do listul” meu permanent, cred că oamenii „cresc” odată cu organizația. Revin la rezultate, dacă ele sunt bune, iar echipa simte că a contribuit la obținerea lor, nici un teambuilding nu le poate înlocui. Acesta este avantajul organizațiilor mici – vezi că munca ta contează.

  1. Cum arată o zi obișnuită de lucru din viața ta?

Dimineața începe la 06:01, așa am setat ceasul și nu l-am mai schimbat. Conservator. La ora 7 ajung la birou, iar primele 2 ore le dedic activităților care au nevoie de liniște, în special analize ale planurilor și bugetelor. Activități care nu funcționează fără cafea. Apoi, până la prânz, timpul este dedicate echipei, pentru a vedea statusul activităților. Prânzul îl luăm cu toții, este un obicei pe care-l avem de la începuturi. După-amiaza este dedicată întâlnirilor. Fiecare zi se termină cu o oră de sport (cycling, TRX), iar la ora 21 ajung acasă. Nu adorm înainte de miezul noptii, TV-ul este un păcat capital.

  1. Îți aduci aminte prima vânzare?

Da, era vorba de o alimentare cu energie electrică a unei instituții, lucrare pe care nu o dorea nimeni, în vara anului 2007. Aveam să înțeleg și de ce, erau multe aspecte tehnice neluate în considerare, fapt pentru care am pierdut bani la prima lucrare. A fost un început care mi-a dat încredere că pot să construiesc un business în domeniu.

  1. O carte pe care ai fi vrut tu să o scrii?

De obicei, când citesc o carte bună, îmi doresc să o fi scris eu, la final. Dacă mă gândesc la ultima carte la care am avut acest sentiment, aceasta este „Războiul care a pus capăt păcii” de Margaret MacMillan. Așa, peste toate, „Viața pe un peron” a lui Octavian Paler, este cea la care m-au cuprins gânduri comune cu ale scriitorului.

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Vezi sectiunea noastra de > Articole gratuite
To Top