Perspectiva buyerului

Cele doua fete ale monedei

Discutam recent cu un amic despre “continuos improvements” si printre altele mi se plangea de logistica, in special de problemele pe care le are mai ales cu cei din transport, care nu livreaza la timp. L-am intrebat cam ce KPI are pe DOT (delivery on time), ca sa aflu ca e la peste 95%. Bine…si cat ai in contract? 95%

Si de ce te plangi, prietene? Nu asta platesti?

Aaaa, pai stai, zice omul, nu livrarile normale ma omoara, ci alea mai cu cantec, ca avem “shortage” la cate un part number si cand ii intreb imi spun ca mi le aduc mai repede, dar in realitate, ma mint cu nerusinare si am probleme cu aia din productie, ca umbla sa ma spanzure pentru ca nu au materia prima de care au nevoie.

Ei nu mai spune! Pai de “reduce variability” ai auzit?

Si din inertie, am inceput un mic 5 why… de ce aveti nevoie de livrari in regim de urgenta? Pai.. pentru ca ori a schimbat clientul lor comanda si vor mai multe produse decat au comandat la inceput – aha.. si plateste urgentele? Sau, pentru ca in depozit cineva a ratat complet un inventor si de fapt nu aveau materia prima pe care se bazau. Sau un material planner a scrantit clear to build, si din nefericire cand a alocat componenta comuna la mai multe produse, nu s-a gandit ca daca stocul se consuma pe un produs, nu mai ajunge si pentru al doilea, si iaca… s-a ajuns in shortage… Sau pur si simplu, un demand planner a nesocotit lead time de livrare, si s-a trezit ca materia prima ajunge cu 2-3 zile intarziere… sau poate din cauza unei comenzi intarziate cineva a luat o decizie de load and chase… si chase a devenit everybody’s business…

Sunt sigur ca cei mai multi corporatisti care lucreaza in manufacturing sunt familiarizati cu termenii de mai sus, dar mai ales cu problemele descrise.

Intr-o traducere simpla, reiese ca dintr-o multime de motive, o componenta de materie prima necesara pentru realizarea produsului finit nu poate ajunge in timpul dorit.  Are un lead time de livrare prea mare, si ETA (estimated time arrival) depaseste momentul in care componenta respectiva ar trebui sa fie pe linia de productie. Asa ca… urmeaza celebra procedura de escaladare, prin care material plannerul se duce la buyer si pune presiune pe el, sa discute cu furnizorul si sa livreze mai repede. Eventual vorbeste si cu seful buyerilor, ca sa fie sigur ca si-a acoperit fundul, in sensul ca a facut destul circ si le-a spus tuturor cat de importanta e marfa respectiva, si faptul ca trebuie musai sa ajunga.

Buyerul nu tine presiunea la el, o da repede spre furnizor. Apeleaza si el la seful lui, eventual la “supply base managerul” care a negociat contractele. Un cor de oameni furiosi, care cer sa vina componenta mai devreme, se repede spre furnizor. Asta se scuza cum ca a trimis deja marfa, care e pe drum, si ca a confirmat deja ETA si pentru ca marfa este deja in tranzit, sa verifice oamenii  AWB-ul, ca na… va ajunge.

Neah… Prietene! Nu intelegi! Trebuie sa ajunga cu 2 zile mai repede! Altfel… rupem prietenie, contract, facem pe dracu si pe ma-sa, urlam la telefon, ne certam, facem agitatie, simtim cat suntem de importanti! Furnizorul ce sa faca… se duce spre logistician si incepe sa il agite pe ala…

Si in cele din urma, ca sa se linisteasca toata agitatia producatorului, incep toti sa promita ca vor face tot posibilul. O astfel de promisiune o face de obicei un sofer sau un dispecer de transport, ca sa mai scape de toti care il suna, cearta, agaseaza etc., in loc sa il lase sa isi faca naibii treaba.

O astfel de promisiune e folosita de sefii lor spre producator, si merge pe fir inapoi pana se intoarce spre cei de la care a plecat. In final, se transforma din disperarea material plannerului in commitment! De la un amarat care zice ca o sa se straduie, si o sa vada ce poate face, si dintr-o asa zisa incercare de linistire a apelor, prin traducerea lui “sa vad ce pot sa fac” in “commitment” devine un colac de salvare de care se agata toti.

In sedinta celor din productie, incepe sa apara “avem commitmentul celor din logistica”. Da, sigur, vor face totul… Ce naiba sa faca? Sa va povestesc ce se intampla pe piata de transport domestica. Un camion merge de la Bucuresti la Cluj cu 40 km/h, oricat s-ar da astia cu fundul de pamant. Daca dai marfa jos ca sa o incarci intr-un autoturism, ce dai pe mere pierzi pe pere, pentru ca timpul pe care il pierzi ca sa intorci camionul din drum, sa cauti coletul cu pricina, si sa il incarci apoi in autoturism, cu toate actele in regula, anuleaza avantajul vitezei autoturismului. In plus, ii intarzii si pe ceilalti aflati in camion. La fel, un vapor vine din China in 2 saptamani. Daca mai e si un grupaj, care trebuie deconsolidat, si apoi livrat in part load… pe undeva, intr-o solutie multidrop… ajunge si marfa aia cand i-o veni randul…

De obicei, prima promisiune a furnizorului, acel ETA pe care l-a dat prima data, e ceea ce se intampla. Pentru ca se bazeaza pe o oferta de transport care tine cont de experienta a mii de livrari. Ca il haituiesti si il faci sa promita sau nu, tot aia e… Cel mult, nu iti mai raspunde la telefon, pentru ca nu are ce sa iti spuna. Sunt peste tot legi si proceduri, si viteza cu care se misca vaporul sau camionul nu se schimba in functie de agitatia unui material planner, sau a unui sef de productie. Oricat de furiosi si scandalagii ar fi ei.

Aaaa.. .exista alternative – asa zisul hand carry. Adica il suni pe furnizor, comanzi in plus niste marfa, si accepti sa ii platesti unui nene bilet de avion si toate cele, ca sa duca marfa la destinatie. Uneori costa logistica mai mult decat ziua de productie…

Cu ani in urma, eram cel ce ii haituia pe cei de la materiale, ca sa nu stea linia de productie. Rar a aparut marfa aia mai repede decat era planificata. Am reusit insa sa schimbam modul de comanda. Colegii mei de la materiale de pe vremea aceea, profesionisti fiind, am reusit sa evitam problemele de clear to build.

Am ajuns intre timp sa ma ocup de logistica, sa vad si sa inteleg cealalta fata a monedei.

La inceput, am explicat logic oamenilor din fata mea care sunt constrangerile din depozit si transport, si cum ma impiedica ele sa teleportez marfa pe care ei au uitat sa o comande, sau pe care au incurcat-o in comanda cu altceva.  M-am lovit de un zid care nu voia sa auda de limite legale sau ale fizicii, asa ca am invatat-o si eu pe aia cu facem tot ce se poate. Si daca nu iese… ghinion, imi torn cenusa in cap pentru un commitment pe care nu l-am facut niciodata…

Si pot sa traiesc cu asta, pentru ca nici concurentii nu reusesc miracole, asa ca …

Printre altele, mai punem de cate un proiect comun care reduce flexibilitatea comenzilor, standardizeaza modul de comanda, reducem variabilele care influenteaza parametrii logistici, etc… Delivery on time se imbuntateste, doar ca dupa doua, trei luni ne intoarcem la normalitatea pompieristica si agitata a vietii care ne face pe toti sa ne simtim importanti sau victimizati in organizatiile din care facem parte.

In concluzie,  daca as parafraza cele doua ziceri “iarna nu-i ca vara” si “iar ne-a prins iarna pe nepregatite”, ajung la “iarna asta ne-a prins vara pe nepregatite!”.

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Vezi sectiunea noastra de > Articole gratuite
To Top