Psihologia vanzatorului

Amanarea noastra cea de toate zilele

„Mai am 3 saptamani pana la deadline, deci este arhi-suficient timp”, va suna cunoscut? Probabil ca da si probabil ca ati fost si voi de multe ori in postura celui care a rostit aceste cuvinte. Dar de unde vine aceasta tendinta de a amana, de a lasa lucrurile pana pe ultimii 50 de metri?

Ce amanam? In primul rand lucrurile care nu ne plac, cele care ne scot sistematic din zona de confort si care presupun un efort mare de acceptare din partea noastra. Creierul este cel care primeste mesajul nostru din subconstient: Nu imi place sa fac asta! Si raspunde printr-o reactie de protectie, incercand sa nu faca sarcina respectiva. Doar ca sarcina tot trebuie facuta si peste doua saptamani si 5 zile, tot o sarcina neplacuta va fi, doar ca i se mai adauga ceva in plus: e neplacuta si presanta, este acum o sarcina 2 in 1 🙂

In al doilea rand amanam sarcinile dificile si consumatoare de timp, care presupun munca multa in spate, care de foarte multe ori implica rezultatele muncii mai multor oameni si pe care nu prea le putem rezolva singuri. Ce se intampla si in cazul lor, la fel ca si in cazul de mai sus, raman tot sarcini grele, doar ca si presante. Si de aici apar mail-urile de la ora 23:00, cu rugaminti arzatoare: Trimite-mi si mie te rog raportul ca sa dau maine dimineata la 9:00 prezentarea finala. Si da, nu multa lume mai e „la butoane” la ora 23:00 ca sa iti trimita imediat raportul de care aveai atata nevoie. Si de aici frustrarile, si de aici vina data pe colegul/colega care nu te-a ajutat sa dai prezentarea la timp, samd.

De ce facem asta? Pai putem avea si o scuza. Am invatat despre matricea generalului Eisenhower si sarcina de peste 3 saptamani este plasata de multe ori in cadranul nepotrivit: nu e urgenta (caci nu este) si nu e importanta. Si da, ea va migra in cadranul urgenta si importanta, dar abia peste 2 saptamani si un pic. Cadranul potrivit pentru sarcina noastra de peste 3 saptamani, in cazul in care era o sarcina neplacuta sau grea, era cadranul Important/Nu urgent. Ce ar trebui sa facem cu aceste sarcini? Pai in primul rand sa le acordam importanta care li se cuvine, in sensul de a deschide macar mesajul, de a-l parcurge cu atentie si de a vedea ce implica rezolvarea cerintei. Astfel am reusi sa trimitem mailul despre „Raportul atat de asteptat” cu o saptamana inainte si chiar sa primim raportul in timp util, astfel incat sa livram si noi prezentarea la timp. Nu de alta, dar amanarea pe care o practicam noi, este cunoscuta si altor colegi si deci raportul nostru poate fi si el in acelasi cadran Nu e urgent/Nu e important.

Care ar fi solutia? Mai ales in cazul tipurilor de sarcini enumerate mai sus, cele neplacute si grele, solutia este sa le facem cu prioritate, sa incepem cu ele ziua si sa nu le mai amanam. Evident, tendinta este de a lua pe rand sarcinile de pe TO DO-ul zilnic, si de a bifa cat mai multe din ele. Insa degeaba bifam 3, sau 5 sarcini foarte usoare si fara impact, daca amanam pana in ultima secunda o sarcina cu adevarat importanta.  Si in plus, ganditi-va la bucuria de a face o sarcina dificila si la usurarea pe care o simti odata ce ai finalizat-o, sentimentul acela de bucurie de nepretuit (dupa cum spune reclama). Si acea bucurie este cea care iti genereaza energie pentru intreaga zi si pentru restul de sarcini, acelea numeroase, insa nu foarte solicitante.

Asa ca, haideti sa nu mai amanam si sa incepem sa prioritizam, cat mai corectJ.

 

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Vezi sectiunea noastra de > Articole gratuite
To Top